Consideraţii “violente” despre greşelile nutriţionale pe care le facem

în alimentaţia copiilor noştrii 

~ note ~ 

     Sunt iritat pur si simplu de indolenţa cu care mulţi părinţi tratează alimentaţia copiilor lor! (N. B – Alimentaţia este UN PROCES VOLUNTAR ce constă în introducerea alimentelor în tubul digestiv). Atunci când îţi permiţi să le dai anumite indicaţii în acest sens (sfaturi pe care chiar ei le-au solicitat) mulţi devin extrem de mânioşi şi revendicativi mai ales dacă observă că doreşti să intervii mai mult sau mai puţin în obiceiurile cu care şi-au obişnuit, din punct de vedere alimentar, copiii. Mai mult, există unii pediatrii (mai ales dintre aceia care, pentru „confortul” lor şi al părinţilor recurg rapid la antibioterapie odată cu cel mai mic semn sau suspiciune de infecţie de căi respiratorii superioare) care deşi nu au prea multă tangenţă cu ceea ce se-ntâmplă la ora actuală vis a vis de Dietetica Specială/ Nutriţia Ortomoleculară, nu ezită să ...lanseze „păreri avizate”! 

    Aceste note le adresez doar acelora care merită să le citească! De ce să nu devenim tot mai mulţi dintre noi adepţii meritocraţiei?! Sunt absolut convins că „mocirla” în care ne zbatem se datorează tocmai bagatelizării acestui concept şi a bulversării scării de valori! Voi încerca să redevin calm şi să le ofer acelora care merită, unele date care le vor fi de mare ajutor. În fond, de ce să ajuţi cu „de-a sila”?! 

    În fiecare zi care trece, experienţa îmi arată că pe cei mai mulţi dintre părinţi îi interesează starea de sănătate a copiilor lor doar atunci când intervin probleme marcante, îndeobşte îmbolnăviri. Este o mare greşeală! Astfel, pe lângă faptul că această atitudine poate conduce la situaţii periculoase sau chiar dramatice (datorită potenţialei evoluţii negative a unora dintre afecţiuni, funcţie de terenul pe care se dezvoltă) însăşi tratamentul în sine (îndeobşte farmacologic şi cu efecte pozitive pe maladia în cauză) conduce, printr-un efect secundar inevitabil de intoxicare generală a organismului, la scăderea speranţei de viaţă a celui tratat, într-un cuvânt la scurtarea vieţii. După cum intuim cu toţii, Dumnezeu ne dăruieşte o sănătate pe care noi trebuie să o conservăm, păstrăm şi s-o îngrijim, astfel încât să beneficiem cât mai mult timp de pe urma ei. Acelaşi lucru se întâmplă şi cu „resursa vitală” sau lungimea vieţii!

    Prin zestrea genetică ne este „rezervat şi destinat” un anumit timp de viaţă, din care ATÂT PĂRINŢII NOŞTRII (pe perioada alimentaţiei inconştiente – viaţă intrauterină, sugar, copil mic, copil mare, pubertate – în care întreaga răspundere le revine) şi apoi NOI ÎNŞINE (pe perioada alimentaţiei conştiente – adolescenţă, tânăr adult, adult, vârstnic – în care întreaga răspundere NE revine) avem „grijă” să tăiem mai mult sau mai puţin, ca de pe un răboj, în funcţie de procesele de aging (îmbătrânire) pe care le punem pe anumite structuri ale organismului (ţesuturi, organe, aparate şi sisteme). Logic este că, aşa cum se întâmplă în cazul unei maşinării mecanice, şi în cazul celor organice sistemele şi subansamblele mai suprasolicitate vor ceda primele. 

   Ce putem face astfel încât să tăiem cât mai puţine din zile cu care am fost dăruiţi? O întrebare legitimă care trebuie să ne preocupe atât pentru noi dar mai ales pentru copii noştrii! Voi face anumite consideraţii rapide pe această temă, care într-o societate normală şi responsabilă ar trebui sa prezinte un larg interes! De altfel „Consideraţii ...” am şi intitulat această scurtă lucrare, scrisă într-o stare de oarecare iritare produsă de vecinătatea ignoranţei, indolenţei şi intoleranţei care ne înconjoară şi pare a face parte tot mai mult din noi! 

    Astfel, în conformitate cu noile tendinţe din Nutriţia Ortomoleculară şi chiar din Medicina Convenţională care se face în centrele private High Class (trend care îşi are originea în ultimii 10 – 12 ani de cercetări japoneze în domeniul dieteticii), substanţele care au acţiune benefică asupra componentelor sănătăţii umane se împart în două mari categorii:

I.                  Compuşi farmacologici activi.

II.                 Compuşi nutriţional activi.

    Substanţele farmacologic active sunt compuşi chimici străini compoziţiei naturale a organismului care, compoziţie care în mod normal este menţinută prin alimentaţie. Ele abordează într-un anumit punct şi modifică evoluţia unui lanţ de procese fizio-patologice obţinând sau nu, efectul pozitiv aşteptat. Aceste substanţe, indiferent de originea lor artificială (obţinute prin sinteză în laborator) sau naturală (extrase sau utilizate ca atare din plante sau alte surse naturale care nu au legătură cu alimentaţia omului) au, pe lângă efectul lor pozitiv pe teritoriul ţintă şi o importanţă negativă, de intoxicare subclinică a organismului (datorită acesteia apărând atât efectele farmaceutice pozitive cât şi cele negative). Noua tendinţă integrează aceşti compuşi farmacologic activi în categoria „compuşilor de aport străini organismului” al căror consum (scurt sau îndelungat) are inevitabil repercursiuni asupra lungimii vieţii, în ambele sensuri, atât în acela al creşterii cât şi în acel al scăderii ei.

    Substanţele nutriţional active sunt compuşi chimici care fac parte natural şi istoric din compoziţia organismului iar concentaraţiile lor sunt menţinute prin alimentaţie. Ele stau la baza iniţierii, derulării şi catalizării proceselor fiziologice normale, menţinând viaţa şi calitatea ei. Originea lor este de obicei alimentară iar utilizarea lor în cantităţi normale, specifice alimentaţiei diversificate, de bună calitate, NU aduce niciodată efecte negative. Noua tendinţă integrează aceşti compuşi nutriţional-activi în categoria „compuşilor de aport proprii organismului”, al căror consum în cantităţi normale are numai influenţe pozitive asupra lungimii şi calităţii vieţii.

 Concluzie – pentru a avea o viaţă cât mai îndelungată şi calitativă este necesar SĂ REDUCEM la minimum aportul din „Compuşii de aport străini organismului” (între care se clasifică şi cei farmacologic activi) şi să introducem pe cât posibil şi într-un mod cât mai regulat şi diversificat NUMAI „Compuşii de aport proprii organismului”, reprezentaţi în marea lor majoritate de cei nutriţional activi.

   Aceste percepte stau la bazele Dieteticii Speciale/ Nutriţiei Ortomoleculare Antiaging, un tip de dietă de cruţare a organismului ce are ca şi scop prelungirea vieţii de calitate şi care este abordată de tot mai multe persoane cu educaţie, posibilităţi şi responsabilitate faţă de propria soartă şi de a celor apropiaţi...

    Ei...acum e acum!

    Ce ne facem cu copiii noştrii pe care (datorită perturbărilor de imunitate INDUSE ŞI DE NOI PRINTR-O PROASTĂ ALIMENTAŢIE) suntem nevoiţi, ca din proprie iniţiativă sau la indicaţia pediatrului, să-i „îndopăm” frecvent, de multe ori fără rost cu antibiotice sau cu alte tipuri de medicamente? Începeţi cumva să vă simţiţi inconfortabil?! Aşa-i că v-ar fi mai uşor să mă acuzaţi că sunt într-atât de meschin încât să cred aşa ceva despre Dvs?! Cum adică, nu ştiţi să aveţi grijă de alimentaţia micuţilor! Doar le cumpăraţi ce-i mai bun! Sunteţi atât de dedicaţi încât nici nu le daţi voie să bea Coca Cola sau să mănânce ciocolată, ba mai mult...nu trebuie nici măcar să audă, da'apoi  să mai şi mearga la McDonald's! Nu-i aşa?! Adevărate crime! Eu însă vă întreb...:oare aşa-i?  Si tot eu vă răspund!

Aceste mici plăceri ale lor (dacă nu-s frecvente sau integrate obiceiurilor alimentare - iar pentru această ipostază vina ne-ar aparţine tot nouă) sunt infinit mai puţin periculoase pentru „resursa lor vitală” decât un tratament pentru o infectie de cai respiratorii (care în condiţii de alimentaţie optimă, nici n-ar fi trebuit să se „lipească” de micuţ) efectuat de cele mai multe ori „pentru confort psihic al medicului şi părintelui” şi care, de obicei este cu totul disproporţionat vis a vis de gravitatea afecţiunii! 

Ce-i de făcut? Avem trei mari ipostaze în care s-ar putea încadra micuţul Dvs.:

-        Prima, cea mai fericită, în care mă regăsesc şi eu cu cei doi copii ai mei (băieţel de cinci ani şi jumătate şi fetiţă cu puţin peste 3 ani) este aceea în care nimerindu-le dieta optimă (bineînţeles că la mine nu este cazul de „nimereală) sistemul lor imunitar funcţionează excelent. Infecţiile sunt extrem de rare, se opresc de obicei la poarta de intrare (de obicei nas) şi NU AU APROAPE NICIODATĂ NEVOIE DE ANTIBIOTICE! Copii mei, până la vârstele mai sus menţionate, nu au primit vreodată antibio-terapie generală!

-        Cea de a doua şi de care ne vom ocupa astăzi, este aceea a unui copil care încă nu s-a înscris pe calea frecventelor tratamente pentru IACRS (infecţii acute de căi respiratorii superioare) recidivante. Vă voi învăţa câteva manevre alimentare (nu nutriţionale) simple care să-i menţină imunitatea în limite normale.

-        Cea de a treia, îngrijorătoare ca şi frecvenţă printre copii din ţara noastră, este aceea a unui micuţ care deja şi-a început „calvarul” printre medici, păreri medicale diferite, urgenţe pediatrice, medicamente şi părinţi speriaţi şi disperaţi. Această variantă o putem discuta punctual, particular pentru fiecare copilaş în parte, în funcţie de opţiunea Dvs. şi sfatul pediatrului de a vă îndrepta către o consiliere dietetică specială. 

   Deci avem copilaş aflat în cea de a doua categorie si care probabil fie a intrat, fie urmeaza să intre într-o colectivitate? Care sunt modificările ce trebuiesc aduse dietei sale pentru ca imunitatea lui (aflată în continuă formare) să se menţină în limite optime?